În deschiderea activității profesorul diriginte Apostolie Ana Maria a prezentat faptul că fenomenul violenței asupra copilului rămâne unul ascuns și sub-raportat, un fenomen ce afectează mai ales copii din grupurile vulnerabile, dar căruia îi cad victime copii din toată societatea. De cele mai multe ori, datele statistice surprind manifestările cele mai violente și cazurile cele mai dramatice ale violenței cu victime copii.
Violența în familie. Nivelul scăzut de educație, sărăcia, lipsa de informații cu privire la drepturile copilului, protecția copilului și metodele alternative de creștere și educare a copiilor – sunt doar câțiva dintre factorii de risc pentru apariția de comportamente cu impact negativ asupra dezvoltării copiilor, comportamente ce reprezintă grave încălcări ale prevederilor Convenției Drepturilor Copilului. Expunerea copiilor la violență în propriile familii, în mod regulat, prin asistarea la conflicte violente și certuri între părinți, încalcă reglementările în vigoare cu privire la protecția copilului și pot afecta în mod grav bunăstarea acestuia, dezvoltarea personală și interacțiunea socială în copilărie și în viața de adult. „Așa au fost și ei crescuți – părinții – și așa au învățat că e cea mai simplă cale, de ce să îi explici copilului două ore ceva, îi dai două palme și se rezolvă imediat”. (opinia unui copil despre violența în familie)
Conform studiului Abuzul și neglijarea copiilor:
- 38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;
- 63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor;
- 20% dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului;
- 18% dintre copii afirmă că au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn;
- corecțiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinților, și într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic.
Cifre îngrijorătoare arată că, în ciuda interzicerii prin lege încă din 2004 a oricărei forme de violență asupra copiilor în familie, părinții nu doar că încă utilizează pedeapsa corporală în practica educațională de zi cu zi, dar un procent semnificativ dintre ei apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului. Convingerea că prin pedepsire copiii vor învăța cele mai importante lecții este extrem de răspândită în rândul părinților. Cu toate astea, ceea ce copiii învață este total diferit de ceea ce încearcă părinții să îi învețe.
Am vizionat apoi, întreaga clasă, filmulețul următor: https://www.youtube.com/watch?v=MFx2BKMvx6Y și am dezbătut motivele pentru care părintele s-a comportat așa, dar și motivele pentru care copilul de juca în timp ce părintele credea că învață. De asemenea, am dezbătut și cauzele și efectele comportamentului părintelui asupra copilului.
Violența în școală. Comunitățile școlare se confruntă cu diferite manifestări de violență printre care cele mai semnificative sunt bullyingul (forme de violență repetată asupra unui elev de către alți elevi), de obicei asociat cu discriminarea, homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi, dar și între profesori și elevi.
În cercetarea Abuzul și neglijarea copiilor se subliniază faptul că violența verbală și fizică este încă prezentă și tolerată în școala românească drept metodă pedagogică. Astfel, un procent de 86% dintre copii au spus că sunt certați atunci când greșesc, 33% au fost jigniți de profesori, iar un procent de 7% au spus că au fost bătuți de profesori. Abuzul fizic are o frecvență de apariție dublă în mediul rural, în rândul băieților și mai ales în rândul copiilor de etnie romă.
Am vizionat apoi un alt filmuleț: https://www.youtube.com/watch?v=K3ft5qzlioU (Desființați recreațiile). Am dezbătut apoi care sunt motivele pentru care copilul din imagini ar prefera să nu mai existe pauze între ore la școală și care ar fi asemănările sau deosebirile față de situația lor din școală.
În 2016, Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza acestor comportamente de violență între copii și a dimensiunii acestui fenomen în contextul educațional din România. Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul, atitudinile și comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la școală, în grupul de prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violența fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicați în astfel de situații.
Studiul a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul școlii.
În mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc frecvent în mediul școlar.
73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.
58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online.
Abuzul fizic asupra copilului, în familia de proveniență este asociat semnificativ cu comportamente de tip bullying între copii în școală. Analizând relația dintre practicile parentale și diferitele forme de abuz în familia de proveniență, s-a observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor, cât și cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviți cu palma sau urecheați de părinți, spun într-o măsură semnificativ mai ridicată că au exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil. În același timp, s-a remarcat o creștere semnificativă a situațiilor în care un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică), dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență.